ma strange costumul!

e dimineata si alarma-mi suna disperata, implinindu-si slujba de a ma trezi! am concediat-o dupa primul sunet care-mi zgaria timpanul sufletului.
Vreau ca viatza mea sa fie un vis din care sa nu ma mai trezesc...si totusi intr-un tarziu lumina pare sa ma trezeasca din nou in viatza pe care vreau sa o abandonez...pt ca datoria de a o schimba am ingropat-o de multa vreme...si totusi pasesc in secundele sinistre ale timpului...
Imi iau costumul care nu mi se potriveste: zambetul larg, seninatatea fetei...si reusesc sa-mi insusesc similitudinea perfecta a unui om cu adevarat implinit. zbaterile fatale ale inimii mele sunt bine acunse prin buzunarele costumului ieftin pe care toti din jurul meu si-l permit. tot ceea ce conteaza e Costumul....si ce-i daca ma strange?....ranile se vor vindeca! si cum haina face pe om...imi asum riscul!!!
dar Doamne asta iti doresti Tu de la mine?