Şi-a mai trecut un an. Şi-am trecut şi eu cu el. Nu ştiu daca sunt mai bun ca şi în anul care a trecut. Nu ştiu dacă trecerea în 2009 m-a transformat într-un alt om, aşa cum mi-a fost dat să îi aud pe foarte mulţi în aceasta perioadă: "...în 2009 o să Îl caut mai mult pe Dumnezeu, în 2009 o să mă rog mai mult, în 2009 o să citesc"! De mine se pare că nu s-a agăţat această filozofie a celor mai mulţi măcar că ea este una bună. Nu compătimesc pe nimeni, nici măcar pe mine. Sunt uimit că am ajuns aici şi nu pot decât să stau fascinat de inima Celui care mi-a mai bifat pe calendarul vieţii încă un început de An. N-am fost mânat în aceste zile de o bucurie excesivă...ci am preferat să înteleg că lupta cu păcatul a rămas la fel de acerbă, diavolul este la fel de perfid, iar slabiciunea mea a rămas tot slabiciune. În schimb mi-am zis că n-ar fi rău să capăt oleacă de înţelepţire de pe seama trecătului de ani.(citiţi " Înţelepciunea trecutului" de pe blogul lui darius)
Anul 2008 este deja o filă de istorie. N-o să mai trec niciodată pe acolo. Falimentele au rămas falimente, bucuriile au rămas bucurii...totul s-a imortalizat odată cu acul de ceasornic care a notat prima secundă a anului aducător de vindecare şi de speranţă: 2009.
Predici, sfaturi, mărturii, colinde, şi bradul au avut fiecare un mesaj frumos şi valid pentru viaţa mea de creştin declarat. Dar ca şi o ambiţie "egoistă" personală mi-am zis că vreau mai mult. Şi o lecţie importantă am găsit-o tocmai în revederile cu cei dragi.
Oare...numai mie mi se înfierbântă inima de dor după tata, mama şi fraţii mei atunci când nu îi văd o perioadă lungă de timp? Nu e aşa că atunci când ne revedem ceva din noi explodează (zâmbete, "hug-uri", uneori chiar lacrimi) întocmai pentru că ne revedem cu cei plecaţi de mai multă vreme.
Am nădejdea că voi experimenta o bucurie incomparabilă atunci când Cel plecat să-mi pregătească un loc va veni şi nu va mai fi la "distanţă" o veşnicie. Ei bine dacă e ceva ce mi-am propus în 2009 acel ceva se rezumă la a-L aştepta şi la a-mi fi drag, drag, drag, de ISUS. Nu mai mult ca în 2008 ci mai mult ca ieri....şi tot aşa pentru tot anul 2009.
1 pareri:
ci am preferat să înteleg că lupta cu păcatul a rămas la fel de acerbă, diavolul este la fel de perfid, iar slabiciunea mea a rămas tot slabiciune... gandurile tale mi-au descris si o parte a sufletului meu. multumesc bro pentru sinceritatea ta; oriunde ne va indrepta viata aceasta pasii sa sti ca esecurile, de orice natura ar fi ele, au fost mai "putin dureroase" alaturi de tine. sunt bucuros sa te numesc frate. Sper sa dobandim destula perseverenta si victorie invatand din "intelepciunea trecutului:)"
Trimiteţi un comentariu