Singurătatea, victimă sigură!

M-am văzut stingher şi n-arătam bine deloc. Purtam aceleaşi haine şi aveam aspectul unei ruine. Cu inima stăteam normal, stau bine cu tensiunea iar ea şi-a păstrat ritmul obişnuit, însă spiritul care sălăşuise în mine era ciudat şi era diferit. Spun ca era ciudat pentru că un astfel de spirit îl găseşti de obicei expus des pe Pro Tv, mai cu seamă pe la ora cinci. Mintea mea, care părea cândva de neclintit, într-o clipită s-a întunecat. Tocmai imi amintisem ceva. Mi-am amintit că nu am fost niciodată ceva, ca să am vreo pretenţie. Mi-am amintit că nu am făcut niciodată ceva care să mă facă demn de o răsplată. Şi m-am aruncat în abis. Trecusem în grabă peste pragul disperării şi năucit că mie, cel mai sceptic ditre sceptici, mi s-a intâmplat asta, mi-am zis într-un urlet lăuntric, aşa încăt să audă toată firea, ba chiar toată anatomia lui Flo:
- "Degeaba!".
Asta mi s-a părut mie ciudat. Dar ce mi s-a părut, ca fiind diferit la acest spirit, este faptul că era mult mai slab ca şi un Altul, despre care Isus ne spunea că este Mângâietorul. Spiritul singurătăţii mele a început să pălească odată cu glasul calm şi plin de pace, divin de altfel, a Celui care-L face gelos pe Atotputernicul Ziditor. M-am bucurat că L-am auzit şi strig la maxim cu literele mari:
ŞI LA TINE SE POATE!!! .........Doamne Ajută