Sunt doar o umbră rece peste geamul îngheţat....

Viaţa este un labirint, iar la fiecare colţ dai de o persoană care prin ceea ce face, nu iţi permite nici măcar să şopteşti că viaţa nu e frumoasă. Se întâmplă aşa pentru că aceste persoane au un certificat de botez şi pentru că aşa le este lor dat să înţeleagă din Biblie. Te întâlneşti cu ele inevitabil chiar şi atunci când bucuria ţi-e surpată. Folosesc eternele clişee şi nu se opresc din discursul lor magnific care apasă mai greu ca şi presiunea atmosferică, atunci când înregistrează doar 670 mm pe coloana de mercur. Unele persoane întradevăr ştiu să te ridice, dar sunt pe cale de dispariţie iar altele care doar cred că ştiu cum să te ridice sunt în plină expansiune. Tragedia însă nu se petrece atunci când ajungi la cunoştiinţa asta, ci atunci când persoana pusă în capul locului să te ridice, te poartă prin tunelul confuziei, lăsându-te cu un gust amar şi cu o durere mai mare în suflet. Am resimţit asta din plin atunci când m-am decis să-L urmez pe Dumnezeu. Prietenii mei, nepocăiţi, cu care împărtăşeam atât cea mai acută bucurie cât şi cea mai cumplită tristeţe, prietenii în faţa cărora istoria vieţii mele nu reprezenta nici un mister, mi-au demonstrat pentru prima oară cât de instabil e omul. Am trecut în tabăra celor care-l au pe Dumnezeu cu ei iar cei mai mulţi se aseamănă cu prietenii mei. Nu în aspectul exterior, pentru că ei nu fumează, nu au cercei sau tatuaje, merg la biserică, citesc Biblia, ci în aspectul interior. Oameni cu inimă dar cu inimă de piatră. Aşa i-am simţit eu...şi aşa sunt şi eu când sunt condus de o râvnă prea mare şi de-o inconştienţă "nevinovată". Nu mai scriu nimic pentru că n-aş vrea să întistez pe nimeni. Spun doar că:

Îmi pare rău pentru toţi aceia pentru care nu am fost o mângâiere...şi îmi pare rău pentru toţi aceia care nu mi-au fost o mângâiere.

Numai despre El!

Şi a fost ieri şi este azi. Parcă aş trăi într-un film serial, plictisitor difuzat la ora amiezii. Totul e aşa monoton încât până şi mirosul trandafirilor e greu, iar răsăritul dimineţii apare-n scenă fără nimic nou. Mă aflu în mijlocul tristeţii căutând cu disperare ceva mai sublim decât asprimea de care dă dovadă chiar şi timpul care devine tot mai apăsat, căutând să mă lipsească de mine însumi. Cum să mă bucur intr-o atmosferă neputincioasă, aproape sterilă în a-mi aduce iar bucuria?
Privesc in jur şi caut cu meticulozitate in profunzimea sufletului prietena-mi fidelă în astfel de situaţii:Speranţa! O caut dar iată că m-a părăsit...nu se simte bine să fie parte a inimii mele şi nu e de condamnat. Încerc des să îmi ridic privirea în sus, căutând să mă imbărbătez dar de fiecare dată povara din suflet mă menţine pe poziţii, impietrit şi gol. Aş vrea să cred că cineva face o glumă proastă...dar acesta este realitatea reală din viaţa mea. Se pare că mie îmi este dat să descopăr înţelesul a unei poveşti de neînţeles. Greşelile m-au adus aici. Greşeli pe care le puteam evita dacă îmi foloseam acel gram de înţelepciune sălăşuit mai de demult în fiinţa mea. Am crezut că fericirea vine odată cu păcatul şi m-am înşelat. Altceva avea să vină odată cu păcatul..şi anume spiritul arhaic al putreziciunii. Îmi ia ceva timp, până să realizez că am un Prieten care este peste limita imposibilului şi-L chem să vină degrabă....cuprins de sfială mă pun la sfat cu preaiubitul meu Prieten, Logosul Divin şi îi respir cu smerenie cuvintele care mă îndeamnă să imi caut sprijin in Dumnezeu. Singurul care ar putea să mă reînoiască pe deplin. Dar inainte de a putea spune primul cuvânt, Dumnezeul meu mă ia la piept făcând semn să tac.......cu milă îmi zice iar, pentru a mia oară cât de mult mă iubeşte iar mai apoi mă cufundă în belşugul de har scriind în dreptul meu:Iertat . Eu ca om imperfect iată că aveam să fiu încadrat într-un peisaj perfect, plin de culoare, plin de Dumnezeu. Ilogic dar adevărat am primit din nou şansa de a fii un om mai bun!
Copleşit de măreţia iubirii Sale nu pot decât să te chem şi pe tine coleg de suferinţă la Dumnezeul care te caută cu dor chiar şi atunci când, lumea ta e asediată de vinovăţie. Vino..